Călătorii geodezice, Austria – toponimie și istorie (I)
Austria și Viena – toponimie și istorie
Moto: „Istoria e un profesor foarte bun; din păcate nu are prea mulţi elevi.” Proverb austriac
În anul 1991, ca cercetător ştiinţific principal gradul I, şef al laboratorului de cercetare ştiinţifică de fotogrammetrie, teledetecţe şi cartografie asistată de calculator în Direcția Topografică Militară (colonel) şi ca profesor universitar în Academia Tehnică Militară, am urmat un curs de cartografie asistată de calculator la Universitatea Tehnică din Viena, cu lucrările practice la firmele Tektronix (pentru lucrul cu stațiile grafice Tektronix) și Datamed (pentru lucrul cu pachetul de programe ArcInfo al firmei ESRI, implementat pe stația grafică Tektronix, cu sistem de operare Unix; firma ESRI nu crease încă software pentru calculatoarele personale, aşa cum avea să facă ulterior). Voi începe ex-abrupto îngemănând toponimia cu istoria, tratând toponimia altfel decât am făcut-o până acum pentru Suedia, Germania, Franța, Polonia, Ungaria, Cehoslovacia ș.a.
Multe din principiile toponimiei au fost arătate la toponimia germană. Aici ne referim doar la particularitățile denumirilor geografice specifice Austriei, țară care a trecut prin perioadev istorice uneori împletite cu ale Germaniei, dar de cele mai multe ori diferite. Limba oficială a Austriei este limba germană.
Toponimul Austria
Moto: „Dumnezeu îţi dă grâul, nu-ţi coace şi pâinea.” Proverb austriac
Numele țării în germană este Österreich (oficial Republik Österreich), adică Austria sau Republica Austria, țară aflată în Europa Centrală, fără ieșire la mare, cu o populație de circa 8,47 milioane de locuitori. Numele provine din cuvântul Osteriche din limba germană a evului mediu, care la rândul său se trage din vechiul cuvânt german Ostarrîchi (atestat din 996), cuvântul fiind compus din cuvintele germane Ost („est”) și rīhhi („tărâm”), transformat în cuvântul (modern german Reich („domeniu”).
Austria, harta fizică
Potrivit lui Friedrich Heer, istoric austriac al secolului al XX-lea (în cartea sa Der Kampf um die österreichische Identität, Lupta pentru identitatea austriacă), termenul Ostarrîchi este mult mai vechi și vine din limbile celtice vorbite în antichitate pe teritoriul actual al Austriei. Acum peste 2.500 de ani, o mare parte din țară era denumită de populația celtică Norig (cultura Hallstatt); conform lui Heer, no- sau nor- însemnau „est” sau „de est”, în vreme ce -rig este un cuvânt legat de actualul termen german Reich, cu sensul de „tărâm” sau „domeniu”. Astfel, Norig ar însemna Ostarrîchi, din care a derivat Österreich, adică Austria. După cucerirea romană a zonei ce cuprinde Austria actuală, numele celtic a fost în cele din urmă latinizat în Noricum în preajma anului 15 î.Hr. Noricum a devenit ulterior provincie romană la jumătatea secolului I e.n.
Noricum, provincie a Imperiului Roman
Dar Imperiul Roman a avut o istorie zbuciumată. Au început „excursiile” unor popoare migratoare, numite de unii și barbare, care au zdruncinat din temelii Europa. Despre huni am scris undeva. Au apărut Imperiul Roman de Apus și Imperiul Roman de Răsărit sau Imperiul Bizantin care s-au și luptat între ele prin șa-zisele cruciade, s-a format Imperiul otoman. S-au format ca state Ungaria, Principatele Române suzerane Turciei. Dar la istorie vom reveni.
Invazii ale Imperiului Roman în anii 100 – 500 d.Hr.
Sumar, reținem că originile Austriei moderne datează din vremea dinastiei de Habsburg, când marea majoritate a țării făcea parte din Sfântul Imperiu Roman. În secolele al XVII-lea și al XVIII-lea, înaintea Germaniei, Austria a devenit una din marile puteri ale Europei și, ca urmare a încoronării lui Napoleon I ca împărat al francezilor, Imperiul Austriac a fost proclamat oficial în 1804.
Europa în anul 1812
În 1867, Imperiul Austriac a fost transformat în Austro-Ungaria, numită și „închisoare a popoarelor”! Oare ne-am întors de bună voie în această închisoare atunci când am dat băncile, resursele petroliere, rafinăriile, benzinăriile, pădurile și mai știu eu ce? Imperiul Austriac a stăpânit și importante teritorii românești, respectiv Transilvania, Banatul și Bucovina.
Imperiul Austriac în 1815
Subdiviziunile Imperiului austriac între 1816 și 1867
Austro-Ungaria, „închisoarea” popoarelor
După prăbușirea Imperiului Austro-Ungar în 1918 și sfârșitul Primului Război Mondial, Austria a adoptat și a utilizat numele de Austria Germană („Deutschösterreich”, ulterior „Österreich”) într-o tentativă de unire cu Germania, dar aceasta a fost interzisă prin Tratatul de la Saint-Germain-en-Laye. Prima Republică Austriacă a fost instituită în 1919. În 1938, prin Anschluss, Austria a fost ocupată și anexată de Germania Nazistă. Această situație a durat până după sfârșitul celui de al Doilea Război Mondial în 1945, după care Germania Nazistă a fost ocupată de aliați și fosta constituție democratică a Austriei a fost restaurată.
Austria, zone de ocupație stabilite în 1945
În 1955, Tratatul de Stat al Austriei a reînființat Austria ca stat suveran, punând capăt ocupației. În același an, parlamentul Austriei a dat declarația de neutralitate, prin care țara a primit statut de neutralitate permanentă.
Și fiindcă am vorbit de Austria, să vedem și exonimele, respectiv cum e denumită această țară în limbile altor nații: Austri de albanezi; النمسا de arabi; Avstriya de azerbaidjeni; tot Austria de englezi, basci, estonieni, italieni, polonezi, spanioli; Аўстрыя de bieloruși; Austrija de bosniaci, croați, letoni, letonieni; Австрия (Avstria) de bulgari și ruși; Rakousko de cehi; Rakúsko de slovaci; אוסטריה în ebraică și עסטרייך în idiș; Itävalta de finlandezi; Autriche de francezi; Awstria de galezi; Ostair de galii scoțieni; Αυστρία (Afstría) de greci; オーストリア (Ōsutoria) de japonezi; 奧地利 (Àodìlì) de chinezi; Австрија de macedoneni; Ausztria de unguri; Австри de mongoli; Østrig de danezi; Oostenrijk de olandezi; Østerrike de norvegieni; Österrike de suedezi; Áustria de portughezi; Аустрија de sârbi; Avstrija de sloveni; Avusturya de turci; Avusturya de ucraineni ș.a.
Toponimul Wien (Vienna)
Moto: „Cine îşi păstrează priceperea de a vedea frumosul nu îmbătrâneşte niciodată.” proverb austriac
Capitala țării este Wien sau Vienna (învechit Beciu, în română Viena, în maghiară Bécs). Cuvântul provine din limba celtică, apoi din cuvântul latin Vindobona. Din perioada celtică provin datele despre Oppidum-ul (mare așezare fortificată a epocii fierului construită de celți, asociată culturii La Tène, în secolele II și I î.Hr.) aflat pe Leopoldsberg (Muntele lui Leopold) și o cetate celtică denumită Vedunia („râuleț de pădure”). În secolul I d.Hr., romanii au ridicat pe locul unde astăzi se află centrul istoric al Vienei, în apropierea Dunării, un castru și un oraș civil cu numele interesant Vindobona, pentru asigurarea graniței provinciei romane Pannonia. Prezența romană a durat până în secolul al V-lea. Poziționarea castrului în partea de est a imperiului l-a transformat într-o pradă ușoară pentru popoarele migratoare germanice, cărora le-a căzut curând victimă.
Drept centru al evului mediu timpuriu în Viena a fost considerat Berghof (berg – „munte”, hof – „curte”, „gospodărie”; „curte montană”, acum „fermă montană”), ca centru comercial pentru regiunea viticolă înconjurătoare. Cea dintâi atestare, medievală, este cea din anul 881 d.Hr. în Analele Salzburgului, în contextul unor lupte cu ungurii. În 955 regele francilor de est Otto I i-a învins pe unguri în Bătălia de la Lechfeld (de lângă Augsburg). În anul 976 s-a organizat aici comitatul Ostarrîchi (Marchia orientalis, ulterior Marcha Austriae și Osterland), pe al cărui teritoriu, aproape de granița cu Ungaria, se află Viena de astăzi.
Cea mai mare extindere a ducatului Bavariei, cu comitatul Ostarrîchi (Marchia orientalis, ulterior Marcha Austriae și Osterland) la 976 d.Hr.
În anul 1155 orașul este ridicat de Heinrich Jasomirgott la rangul de capitală. După numai un an, Viena a primit statutul de ducat autonom.
Printre alte elemente memorabile ale dezvoltării capitalei s-au remarcat: cucerirea ducatului de către regele german Rudolf I, din Casa de Habsburg în 1278, domnia acestei familii continuând până în 1918, la sfârșitul primului război mondial; fondarea de către Rudolf al IV-lea a Universității din Viena în 1365 (după modelul Universității Caroline din Praga) și construirea Bazilicii „Sfântul Ștefan”; ajungerea în 1438 reședință al Sfântului Imperiu Roman, din dispoziția ducelui Albrecht al V-lea, devenit rege romano-german, cel care a deportat și omorât evreii vienezi în 1421-1422; ridicarea în 1469 la rangul de reședință arhiepiscopală și ridicarea Bazilicii Sfântul Ștefan la rang de catedrală etc.
Viena în Harta Iosefină, 1773-1781
În 1556 Viena a devenit reședință imperială, după intrarea Regatului Ungariei și al Boemiei sub dominația Casei de Habsburg. În 1551 a început recatolicizarea orașului, care căzuse repede sub influența protestantismului lutheran. Regele Ferdinand I i-a adus la Viena pe iezuiți, care au exercitat o influență majoră asupra poporului. Iezuiții au pus bazele unui colegiu, li s-a transferat conducerea universității din Viena, au practicat cenzura editorială, au implementat prin acțiunile lor la așa-zisa „contrareformă” a Sfântului Imperiu Roman. Reprezentantul iezuit cel mai de seamă a fost Melchior Khlesl, arhiepiscop de Viena în jurul anului 1600. Acest război religios a dus la exproprieri și expulzări brutale, încât în 1640 în Austria au rămas foarte puțini protestanți. Dacă ar fi existat atunci facebook și o mișcare „#rezist”, poate și un Soros ca sponsor...
Un eveniment important în Viena a fost cucerirea orașului în 1529 la primul asediu otoman al Vienei (Viyana Kuşatması), când regiunea ungară a devenit provincie otomană timp de 200 de ani, cu granița la o distanță de doar 150 km.
Asediul Vienei
Sultanul Suleyman Magnificul și Împăratul Sfântului Imperiu Roman German
Și redăm dintr-un document otoman descrierea evenimentului: „Kanuni Sultan Süleyman, 120.000 (Türkler, Sırplar, Rumenler) kişilik bir orduyla Budin'den ayrılıp Viyana üzerine yürüdüğü haberi duyulunca, sadece Avusturya ve Almanya'da değil, bütün Avrupa'da bir korku başlamış, Osmanlı ilerlemesi karşısında o sırada had safhada olan mezhep mücadeleleri bile bir tarafa bırakılarak, Viyana'ya yardım seferi başlatılmış ve Avrupa'nın her yerinden muhtelif milletlere mensup yardım kuvveti gelmeye başlamıştı.”
Și ca să vă lămuriți pe unde eram noi, românii, dăm și traducerea: „Când vine vorba de faptul că Sultanul Süleyman Magnificul, cu o armată de 120.000 de oameni (turci, sârbi, români) s-a îndreptat spre Viena, s-a creat o teamă în fața înaintării otomane în toată Europa, nu numai în Austria și Germania, așa că (europenii) au lăsat la o parte luptele dintre ei, a fost inițiată campania de ajutor pentru Viena și forțe de ajutor din diferite națiuni au început să vină din toată Europa.”
La cel de-al doilea asediu otoman al Vienei, cetatea a rezistat timp de două luni, până la intervenția armatei regelui polonez Jan Sobieski, care a despresurat Viena, în 1683. Acest moment crucial a decis definitiv retragerea marilor armate ale Imperiului Otoman din partea centrală a Europei. Dar despre istorie vom scrie separat...
Viena și Dunărea, imagine satelitară
Reîntorcându-ne la toponimie, exonimele (nume date de străini) pentru Wien sau Vienna sunt: Vienna în engleză, albaneză și italiană, فيينا în arabă, Bécs în maghiară (etimologie avară sau proto-turcică), Beč în bosniacă și croată, Беч (Beci) în sârbă, Виена (Viena) în bulgară și macedoneană, וינה în ebraică, Viin în estonă, Vienne în franceză, Βιέννη (Viénni) în elenă, Viennae în latină, Vīne în letonă, Viena în lituaniană, română, portugheză și spaniolă, Wenen în olandeză, Viedeň în slovacă și cehă, Wiedeń în poloneză, Вена în rusă, Dunaj în slovenă, Viyana în turcă, Відень în ucraineană ș.a. În articolul viitor scriem despre hidronime (toponime pentru ape).
Să fiți (prea sau tot atât de)iubiți!
Constantin NIŢU
http://webdidacticanova.blogspot.ro/
http://geo.unibuc.ro/cv_nitu_c.html
-->
Comentarii