Călătorul

Un brâu de țurțuri lipit de casă,

Brazii își pleacă trunchiurile ninse,

Este o noapte albă, atât frumoasă,

Pe cerul rece stelele sunt aprinse.

 

Aleargă vântul pe culmi sihastre,

În soba veche se-adună mult jar,

Se lipesc fulgii de nea pe fereastră,

Aleargă vântul în alt ținut polar.

 

Iarna fredonează tare o baladă,

Se topesc fulgii în norii de fum,

Prin codri s-adună multă zăpadă,

Lenevește vântul aprig pe drum.

 

Când cerul se-ncarcă de lumină,

Se leagănă printre brazi vântul,

Pe-ntinsul fantastic buciumul tună,

În alba noapte a înghețat pământul.

 

Candele-n văzduh frumos aprinse,

Zboară fulgii peste necuprinsuri reci,

Pe cerul nopții gândurile sunt ninse,

Prin multe ierni liniștit tu mereu treci.

 

Un călător printre clipele tăcerii albe,

Se scutură florile gerului pe geam,

Adun amintirile în ale iernii mari tolbe,

Lângă bradul nins mereu ne opream.

 

10.02.2020

 

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

Acest răspuns a fost șters.
-->