Nopţile mele se pulverizează peste păduri.
Între o dragoste şi alta mă risipesc.
Orizontul se apropie şi mă închide
între dorinţele femeii venite.
Mă-ntâmpină mereu şi m-aşteaptă.
Zilele îşi vorbesc pe tonuri calde,
cum trec ploile verii
peste câmpia aflată-n repaus.
Tot mai nesupuse sunt cuvintele,
ele îmi descoperă fântâna din tine,
cum vom urzi clipele în timpul următor.
Până când voi putea să uit
şi mă voi regăsi într-o margine
în care porţile se vor deschide,
ca un şarpe drumul se târăşte
spre un oraş în care-i târziu,
să-ţi mai spună trecătorii adevărul.
-->
Comentarii