.
Când frunze cad
Când frunze cad și suflă vântul
am gânduri multe, fără număr,
port jertfa mea, ce-acuma îi gândul
de când puneai capul pe umăr.
Simțeam parfumul, gustul lui
pe buze și izvor și sete,
te-ntelegeam ce vrei să-mi spui,
când mă priveai pe îndelete.
Erai un țărm de împlinire,
iar eu rostirea-n dor tăcerii,
un vis din mări de fericire,
sub cer o trecere a durerii.
Mă bucur dor sub ochii tăi,
trăind ascuns nemărginirea,
surâs îngăduit de zei,
iubirea ta, mi-e răstignirea .
-->
Comentarii
Multumesc din suflet tuturor!
Lecturat cu placere.
Minunate versuri!