Trece inima-mi prin tine
Ca prin umbra ta din umbră...
Doamne, cât amar şi chin e
În această toamnă sumbră...!
Nu sunt toamne câtă lume
Gata–i să mi te sfăşie
Ca pe-un fir de fum şi fum e
Inima-mi, ca o fâşie ...
Frunză sunt pe-o creangă goală,
Luat de vânt adus în calea-ţi,
Mă strivi-vei cu sfială,
Eu cu dor jelindu-ţi jalea-ţi...
Şi din ploaia ca de spumă
Strop cu strop m-oi descompune,
Ia-mă-n suflul tău şi du-mă
În a inimii-ţi genune
Şi respiră-mă în tine
Ca pe-un abur de la rouă,
Lumea-n doliu de satin e
Când plângi toamna, mor şi plouă...

Comentarii
Minunat poem...Felicitări!
Trece inima-mi prin tine
Ca prin umbra ta din umbră...
Doamne, cât amar şi chin e
În această toamnă sumbră...!
............
Frunză sunt pe-o creangă goală,
Luat de vânt adus în calea-ţi,
Mă strivi-vei cu sfială,
Eu cu dor jelindu-ţi jalea-ţi...