Când va veni satul

De ce se mişcă totul, se schimbă şi se neagă
şi noi percepem asta abia într-un târziu?
Nu au răspuns nici vântul, nici ploile, doar ceaţa
când ne cuprinde ochii de nu vedem nimic.
Tu ştii tot ce ţi-am spus prin vorbe
şi ce întuneric se ascunde-n ele,
e ars cuvântul pe care îl străbatem
şi nu se vede-n zare lungul iernii drum,
cel fără rost cu margini de zăpadă.
O să fugim de teama ce ne-aşteaptă
spre orice lumină ce se zăreşte-n gânduri,
doar umbre-n constelaţii cu formele ciudate
mai mult ca frigul ne vor pătrunde-n oase.
Câmpia, o plapumă pufoasă şi domoală
ne va mânca toţi nervi dar vom rămâne teferi,
când va veni satul cu sănii după noi
şi vom trăi timpul de când eram copii.

★
★
★
★
★
Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

-->