cânt din fluierul ieșirii pe stradă
când timpul se joacă cu mine
un fel de-aiurită paradă
cu imagini de rău și de bine
cânt pe harpa gândurilor mele
când aud zgomote de neînțeles
vibrații de râsete și suspine
la care am un ultim acces
cânt din naiul vântului trecător
ce-i lipsit de reală culoare
și încerc ca să fiu un "actor"
care incă speranțe mai are
mă ridic pe vârfuri de gând
cu intenție de ultimă încercare
până sunt înghițit de pămant
unde "liniștea" e ultima-mi stare
stau închis și cuprins de teamă
într-un Univers necunoscut
unde îmi joc ultima carte
tăcut...foarte tăcut....tăcut...
Vladimir Nichita / Australia.
9/01/2019
-->
Comentarii
Vladimir = Lenus
simplu... fara de "urcus" -
fapt ce este minunat
si de mine apreciat...
Cu pretuire !
Vladimir eu nu sunt șefa nimănui. Toți suntem egali...sunt simplu Lenuș pentru toți prietenii.
O noapte plină de magie și vise frumoase...
Cu prețuire!
cand cubul ma-npresoara
ma simt ca si-n casa mea -
privesc in sus si-n jos
cum zboara
Albatrosica... ha ! ha ! ha !
daca lui Lenus ii place
versul meu... sunt incantat -
sincer simt in suflet pace
cand de Sefa-s apreciat...
Multumesc, Doamna Lenus Lungu !
Minunate versuri!