Unde pe ziduri înalte şi groase
poezia stă în picioare,
cum în ochi depărtarea capătă contur,
distanţa în fugă rămâne-n urmă
iar fluturii din trup absorbiţi în sânge
opresc corăbii de dor la intrarea-n inimă,
de se destramă visul şi se mistuie
în peştera umedă şi rece,
naşterea fiind într-o sămânţă
ce respiră prin pori întunericul.
Grăbite spre un munte de verde
toate păsările vor zbura
aducând poezia,
să o recite vulturii,
nimeni să nu se teamă
doar să cânte.
-->
Comentarii
Frumoase versuri!