cântec
un fulger, a căzut o stea,
e steaua mea cea norocoasă,
s-a rătăcit de toamnă codrul
cu vraja lui cea inocentă
în fântâni de somn adânc
dorm bunicii mei pe câmp,
tata s-a făcut a iarbă,
mama, rădăcini de prunc,
auguridă de durere,
la umbră deasă de nuc.
cade totul în târziu
și se-ndoaie totu-n noi
când vin toamnele tărcate
cu vântoase și cu ploi,
în amurg de Transilvanii
cu Avram Iancu prin munți,
s-a topit auru-n țarini
cu bătrânii cei cărunți.
alții vin să răscolească
după aur și argint,
glia noastră strămoșească
ce miroase-a mărgărint,
căci de la romani încoace
tot străinul ne-o cam coace,
vine ca o pâlpâire
sub pretextul că ni-i frate
și ne fură pe la spate
țarina și din bucate.
doamne, vorbele sunt mute,
cine stă să le asculte,
plouă încă, timpu-i beat,
sufletul ni l-a uscat,
clipe trec și clipe vin
blestemate de destin,
din morminte morții vii
se vor răzbuna , copii,
aici pe picior de plai,
vor transforma iadu-n rai.
vineri, 18 octombrie 2013
-->
Comentarii
Superb cântec...Felicitări!