Cântec

Casa pustie mi-e labirint...

Simt nevoia să tac, să te-alint...

Privirea confuză în gol se afundă.

Ninsoarea târzie bate în geam,

 

Pe străzi viscolul urlă infam,

Fulgii discreţi se topesc în oglindă.

Oraşul gri şi pustiu  se- acoperă

Cu-o haină absurdă, stingheră.

 

Te uiţi  peste umăr. Ignoră

Mâna  nervoasă ce varsă-acuarelă.

Eu îţi citesc dintr-o carte frivolă,

Muzica e-ntr-o gamă minoră.

 

Casa pustie mi-e labirint...

Simt nevoia să tac, să te-alint...

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

Acest răspuns a fost șters.
-->