Casa pustie mi-e labirint...
Simt nevoia să tac, să te-alint...
Privirea confuză în gol se afundă.
Ninsoarea târzie bate în geam,
Pe străzi viscolul urlă infam,
Fulgii discreţi se topesc în oglindă.
Oraşul gri şi pustiu se- acoperă
Cu-o haină absurdă, stingheră.
Te uiţi peste umăr. Ignoră
Mâna nervoasă ce varsă-acuarelă.
Eu îţi citesc dintr-o carte frivolă,
Muzica e-ntr-o gamă minoră.
Casa pustie mi-e labirint...
Simt nevoia să tac, să te-alint...

Comentarii
Superbe versuri!
citit cu atentie si interes. Poem frumos conceput