Cântecul frunzelor de altădată

Dacă nu te-aş fi cunoscut atunci, când toamna plângea în mâna ta, nu ţi-aş fi adunat lacrima cu sărutul visului şi astăzi o mare ne-ar fi uitat pe ţărmuri separate, fără să ştiu că tu eşti undeva şi eu am existat. 
Dacă nu ne-ar fi nins uitarea, astăzi, aş fi cerut destinului cheile sufletului tău şi mi-aş fi căutat dragostea care a aşteptat tăcută şi s-a uitat mereu pe drumul pe care ea spera să vină fericirea, dragostea mea, trimisă de flori şi de şoapte să îţi spună că cineva undeva te iubea! 
Azi nu mai aşteaptă decât un mâine şi stelele noastre s-au risipit fără să lumineze gândurile tale! Frământat de grijă ta mi-am aruncat anii tinereţii prin mărăcinii destinului şi nu am privit la rănile care se adânceau lângă mângâierile pe care falsitatea le lăsa în flori de lacrimi! Pe străzile sufletului meu se întâlneau doar străinii, iar vorbele lor rupeau firavele mele flori de nu-mă-uita! Noaptea clădeam vise pentru amândoi, iar tu le făceai ţărână în care paşii mei se afundau şi nu mai aveam puterea să cred că undeva voi putea alerga să îţi las ultimile flori de dor! 
Nu doar destinul este vinovat de toate... La marginea zâmbetului tău creşteau flori necunoscute, iar tu le sărutai fără să ştii că vor fi ultimele. 
Acum tăcerea s-a aşezat peste inimile noastre şi fiecare şi-a luat zborul în direcţii diferite, ca puii de cuc speriaţi de tunetele întunericului. Pădurea toamnei mele a rămas uscată şi străină în paradisul singurătăţii mele. Păsările speranţei vin şi pleacă de aici în ierni fără sfârşit. De tine îmi voi ascunde ochii şi glasul şi voi lăsa uitării adresa visului meu, spulberat de vântul ce aduce valurile amintirilor la un ţărm necunoscut! 
E noapte şi nimeni nu mai aşteaptă cântecul frunzelor de altădată! 
Am pierdut toamna aceea prin anii ce au trecut şi nu am ştiut că nu va mai veni în această lume, niciodată!

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

  • Poetul, artistul, omul ce dă viaţă cuvintelor e un visător incurabil, un şlefuitor al cuvintelor, un artizan al metaforelor... Mulţumesc pentru prezenţa dumneavoastră pe pagină! 

  • Multumesc din inima celor doua scumpe doamne!

  • Formidabil!

    Un fond extrem de delicat, pătrunzător şi frumos...

    Felicitări, Dany!

    .

    Aurora, cu drag 

  • Felicitări, Daniel! Ori ce aș mai spune ar fi de prisos..
Acest răspuns a fost șters.
Ioan Muntean a postat o postare pe blog
1 oră în urmă
Ioan Muntean a postat o postare pe blog
1 oră în urmă
zori de vanilie (cybersonet CMX) prin Cronopedia
1 oră în urmă
Ioan Muntean a postat o postare pe blog
Acum 2 ore
Mai Mult…
-->