Cântecul lebedei
străpunge fişii de neuitare
în arhiva cu tăceri
din cerurile goale
trist
obosit de însingurare
urcă spre înalţimi
ca un vals cuminte
cutreieră visarea
din orizontul stins
al genunii
valsează în note şi culori
pe rănitele umbre ale neputinţei
înconvoiat de neliniştea ninsorilor albastre
se înalţă spre dinastii străine
înghiţând anonime suspine
din lumea
dezbrăcată de patimi
simbol al speranţei
dăltuieşte în gândul pios
al nemuririi
vibraţia conştiinţei
cântec fulguit
de aduceri aminte
cântecul lebedei
se înalţă în imperii de taină
sculptează melancolii
în colbul sfinţit al iubirii
sărută zefirii destinului
ferecat într-o lume
ticsită de tăceri.
-->
Comentarii
Frumos!
Frumos, felicitări şi mulţumiri. Mulţumiri şi d-lui Ioan Muntean
"valsează în note şi culori
pe rănitele umbre ale neputinţei
înconvoiat de neliniştea ninsorilor albastre
se înalţă spre dinastii străine
înghiţând anonime suspine
din lumea
dezbrăcată de patimi"
va multumesc cu mare drag...
Felicitarii...citit cu drag!!!
cântecul lebedei
se înalţă în imperii de taină
sculptează melancolii
în colbul sfinţit al iubirii
sărută zefirii destinului
ferecat într-o lume
ticsită de tăceri.
Minunat!
-
1
-
2
de 2 Următor →