CÂT AI MAMĂ FIUL MEU

[maria giurgiu]

-Cât ai mamă fiul meu,pentru tine
E mereu un ambasador acolo sus
Pe lângă sfinți, și domnul Isus.
E gândul mamei bun, gând de curată
Iubire,ce nu așteaptă răsplată.Pentru
Ea, mulțumire e surâsul tău fericit
Când ție-ți surâde viața, când
Te trezești mulțumit dimineața,
Și începi ziua fredonând murmurat
În baie binedispus, gata de ați trăi
Ziua,îmbrățișându-ți speranța ,încrezător.
Îți sărută icoana, zi după zi,mama
Gândul ei de iubire îți e aproape mereu
Chiar dacă tu ești departe, alături
De îngerul Domnului,e și sufletul
Mamei,ce trăiește prin tine, copilul său.
Te binecuvântează dimineața și seara
Când tu copile suferi, sufletul mamei
Plânge, lacrimi amare,inima ei ar da-o
Să-ți aline durerea,să-ți usuce lacrimile
Să-ți redea iar speranța. Inima ei
Bate tare, pentru tine copile.
Uneori mama se roagă șoptit
Să te aducă domnul cu bine pe acasă,
Că-i e dor să te vadă. A pus deoparte-n
Cămară bunătăți preparate cu ale ei mâini
Pentru tine pentru când vei sosi.
A menit fiecare lucru să-ți poarte noroc
Să te facă curat,luminat, să fii binecuvântat
Cu rugăciuni în cer și cu duioasă iubire.
-De ziua ei trimite-i un surâs
De al tău!Tot ce ea și dorește,
E să te poată vedea uneori.
-Ține minte copile, că acasă la mama
E mereu un loc al tău ce te așteaptă,
Un cuib cu iubire,în suflet la ea și în casă!
De Maria Giurgiu

[maria giurgiu]

Vă mulțumesc domnul Munteanu și doamna Popescu Rusu, de aceste comentarii și îmi mențin opinia că sunt constructive comentariile și critica conținutului.Astfel prin opiniile sincere ale cititorilor ne evaluăm cele publicate pe sit și încercăm să evoluăm spre o calitate mai bună a textelor. Nu sunt o consacrată, sunt la început și prețuiesc comentariile dumneavoastră! 

[Emilia Popescu Rusu]

Permiteţi-mi o completare, domnule Muntean ! O poezie nu trebuie definită, explicată etc creaţia în sine trebuie să aibă substanţă şi să dea acel fior poetic...  Când citeşi o poezie sau un poem,  să poţi trăi acea senzaţie că te regăseşti... printre metafore.

[Ioan Muntean]

Şi pentru că între timp am fost consultat pe mail asupra modului de corctare a comentariilor/răspunsurilor: există această posibilitate.

Autorul poate reveni asupra comentariului/răspunsului în primele 15 minute după postarea acestuia sau, în afara acestui timp prin ştergerea şi repostarea lui.

An administrator (redactor, editor) are această posibilitate tot timpul şi asupra propriilor comentarii şi asupra comentariilor celorlalţi membri prin butonul/link-ul Editare aflat în partea stângă-jos a fiecărui comentariu.

[Ioan Muntean]

Ei şi uite aşa, cu sau fără voie poezia doamnei Maria Giurgiu a adunat în 2 zile 67 de vizualizări şi un număr de comentarii - mai la subiect sau nu - mult dorit de scriitori consacraţi... După mine este un semn bun că se acordă atenţie autorului...

[Emilia Popescu Rusu]

Maria dragă, ştiu ce greu îţi este să foloseşti corect normele gramaticale. Se întâmplă ca atunci când nu ai cu cine comunica în limba ta maternă, să scrii aşa cum pronunţi, aici mă refer la acel articol posesiv "a, al, ale" 

Oricum eşti apreciată. Ai ales să scrii, să-ţi pui în pagini,  viaţa grea trăită printre străini. Felicitări!

[Ioan Muntean]

Buunn... dna maria giurgiu ne-a adus un pic cu picioarele pe pământ. În loc să discutăm valoarea poeziei autorului ne-am angajat într-o dispută pe probleme de punctuaţie.

De acord, şi problemele de punctuaţie îşi au importanţa lor. Iar textul de mai sus are câteva probleme de punctuaţie (un corector tocmai de aceea se impune într-o editură sau o redacţie pentru a corecta greşelile de redactare/tastare: după virgulă se pune un paţiu, asemeni după semnul exclamării, după linia de dialog se pune un spaţiu, linia de dialog este un pic mai mare decât o cratimă etc.; apoi, fiind o însemnare de blog pe pagina membriului nu cred că mai e nevoie ca la final să mai fie scris numele autorului). Acestea sunt câteva observaţii cu privire la aspect.

Cu privire la stil şi valoarea poetică a poezie eu sunt mai puţin îndreptăţit a face orice fel de arecieri, sunt începător în ale poeticii. Un text îmi crează o anume emoţie sau nu. Textul de sus pot spune că m-a emoţionat (mesajul transmis), dar nu pot spune că suficient ca această poezie s-o selecţionez pentru revistă. Multe alte texte ale autoarei mi-au plăcut mai mult. Poezia după mine mai are nevoie de şlefuire. Eu vă doresc răbdare şi succes în publicarea cărţii la editura de care faceţi vorba dar am îndoielile mele cu privire la acurateţea lucrării ce va ieşi de acolo dar şi la termenul de livrare. Dar e dreptul dv. în a vă alege editorii.

Cum am mai spus sunt tolerat chiar şi în privinţa greşelilor de redactare. Deja mi s-a "deformat" ochiul şi recunosc de departe o greşeală neintenţionată, o greşeală din cauta vitezei de scriere, o greşeală din necunoaştere a limbii române şi o greşeală din necunoaşterea mânuirii tehnicii de redactare. În textul de mai sus sunt greşeli de neatenţie, din repezeală, pe care orice corector le poate repara cu uşurinţă. Observaţi că nu dau vina pe tastatuiră, pe tehnică sau pe soft. Acestea nu au cum să greşească. Noi, oamenii care le folosim, subiectiv sau obiectiv greşim (eu de ex. nu pot scrie de la tastatura tabletei sau a telefonul decât cu foarte mare greutate, la leptop mi-a ataşat o tastatură cu dimensiuni normale).

Dar indiferent de motive soluţia optimă în a elimina cât mai multe greşeli este revedera textului scris sau copiat cu copy/paste de pe alte surse. Şi credeţi-mă că şi în acestă variantă se pot strecura greşeli...

[maria giurgiu]

Cer permisiunea de a face  și eu un comentariu la comentariile dv ce par a avea de-a face cu ceea ce am postat eu,cel puțin, aparent.Încep prin a răspunde domnului George de Podoleni:a ei mâini,era corect "ale" însă cândva când eu mergeam la liceu, prin 1979 am învățat că uneori poeților li  se acceptă  unele dezacorduri cu titlu de licență poetică,în favoarea rimelor, Nu mă consider o mare poetă ,totuși sunt o poetă,Posibil că de atunci s-o fi schimbat și această regulă ,eu nu-s  însă  sigură. Nu am doctorate în litere sau filologie nici profesoară și admit că mai fac greșeli ca de altfel  și domnul care când mă comentează scrie:"ca nu se mai admite aceste rotiri...ca ne scapam la acorduri nu va zgarie la ureche a ei maini?"Cum spunea domnul Munteanu,eu aș  zice:Cel puțin când scoatem paiele din ochiul altora să fim atenți să nu călcăm și noi în străchini.Aceasta e o zicală veche din părțile  Argeșului de   unde provin eu.Eu nu doresc să supăr pe nimeni.Îmi place să scriu,și am fort încurajată să creez și să public pe Grai Românesc pentru că în ciuda unor stângăcii de care sunt conștientă și fac tot posibilul să le rectific, le  plac unele din articolele mele pentru ,conținutul lor.E sub tipar prima mea carte la dumnealor.Public pentru cine le face plăcere să lectureze și ar fi cu adevărat constructivă  pentru creatori,după umila mea părere ca pe lângă criticarea ortografiei să se supună criticilor și conținutul.

 În rest aș dori să mă credeți că intenția mea sinceră e să contribui la îmbogățirea limbii române și nu la ciuntirea ei.Gândesc precum căutătorii de comori  că atunci când găsește cineva diamante neșlefuite, smaralde, aur sau orice alt filon,nu le aruncă pentru că-s în stare brută și nu are ce face cu ele, pentru că nu se pot admira în starea aceea la gâtul sau brațele frumoaselor. De aceea au apărut bijutierii care știu ce să facă cu ele, ca să le facă să devină prețioase să, se îmbogățească ei și descoperitorii.Dacă postările compuse de cei ce scriem sunt frumoase  cu  adevărat și au o certă valoare, nu pot decât să îmbogățească  dulcea limbă românească și  nu contrariu chiar când fără intenție mai se strecoară câte o greșeală.

[Emilia Popescu Rusu]

Da, eu greşesc adesea din cauza tastaturii, iar în momentul în care citesc, recitesc pentru a verifica, atunci intervine problema mea... "ochii" şi nu mai sesizez anumitele erori. Scuze pentru completare!

[Emilia Popescu Rusu]

Susţin părerea dumneavoastră, domnule Muntean!

[Ioan Muntean]

De reguă, un text scris pe o pagină publică (de hârtie sau virtuală) trebuie să respecte normele de scriere. Ba chiar şi textele "private" cred că ar trebuie să respecte aceste norme. Până la urmă modul în care scriem ne reprezintă ca personalitate. Nu exclud însă faptul că se pot strecura greşeli în ceea ce scriem. Eventual pentru eliminarea greşelilor de redactare se folosesc corectorii.

Ei, dar de aici la pune în situaţii diferite un text cu titlul de creaţie şi un comentariu/răspuns la o postare mi se pare un pic absurd. Adică, elevul în faţa clasei se adresează politicos învăţătoarei dar în pauză, când este numai el cu învăţătoarea sau cu un grup restrâns de colegi i se poate adresa şi cu cuvinte triviale, cum îi vin la gură, că deh, nu are posibilitatea să se autoverifice.

Cam aşa e şi cu textul de postare şi textul din comentarii. Dacă pentru postare trebuie să faci o verificare la sânge a textului, nu văd de ce pentru un comentariu nu trebuie să facem acelaşi lucru. Doar că e mai comod (rapid) a scrie incorect? Păi şi un text-creaţie şi un text-comentariu ne reprezintă în egală măsură.

Ca editor, tehnoredactor şi corector de texte, dar uneori şi ca progrmator în domeniul legat de texte, mă "lovesc" de multiple situaţi de incertitudine în folosirea îndeosebi a semnelor ortografice sau de punctuaşie dar şi a celor tipografice (invizibile pe foaia imprimată/tipărită sau scrisă normal în Word). Şi atunci apelez la soluţiile oferite de DOOM sau Îndreptar sau la părerea unor specialişti în domeniu. Şi culmea a fost să constat că în folosirea unor semne de punctuaţie normele sunt facultative... Cât priveşte succesiunea de semne de punctuaţie regula generală este că în cadrul unei astfel de succesiuni semnele de punctuaşie folosite nu se despart cu spaţii/blancuri. În rest, cu privire la ordinea unor astfel de semne nu prea sunt multe reguli stricte (în cazul parantezelor există o ordine - rotunde - drepte - acolade - sau al ghilimelelor duble (cele franţizeşti se pun în interuiorul celor româneşti 99-99). Desigur mai există şi reguli care nu permit asocierea unor semne de punctuaţie (nu pun punct după linia de dialog, după semnul exclamării/întrebării, bara oblică etc. sau înaintea acestora), dar pot pune un semnul exclamării de ex. după linia de dialog (despărţit de un blanc) [ -- ! sau -- ...! sau -- ... !] toate cele 3 situaţii marcând în scris stăr emoţionale diferite...

În concluzie: mă bucur că asupra textelor postate ca însemnări/postări pe site (în blog, pe grupuri sau pe forumuri) avem păreri comune, şi anume că aceste texte trebuie scrise corect, româneşte. Susţin la fel de puternic şi ideea că în comentarii, răspunsuri trtebuie să avem aceeaşi conduită asupra modului de scrie şi exprimare ca şi în textele "creaţiuni". Asupra problemelor de folosire corectă a unor semne de punctuaţie cred că ar fi util şi pentru noi şi pentru cititori dacă am dezbate diferitele probleme (în comentarii sau în teme distinte de discuţie).

[Pop Dorina]

Oare am postat-o unde trebuie?

 

[Ioan Muntean]

Mutaţi-o sub postarea cu regulamentul!

[Pop Dorina]

Vă mulțumesc.

[Nitu Constantin]

Sănătate!

[Ioan Muntean]