Cât de aproape
Cât de aproape ai adus infinitul,
undeva lângă linia copacilor verzi,
departe de unde tu, frumoasă Atalanta,
m-aștepți cu lancea-n mână, să trec de amiezi.
M-aștepți în raza cercurilor lumii,
să-nghit tăceri și depărtările cu noi,
mă-ntrebi de corzi de cuie, funii,
sub piscul muntelui...cu ploi.
Eu sunt desculț, desculț pășesc,
n-am teama nopții, codrii tulburi,
mă-ntreb atât,exist, iubesc,
am vise multe, toate cârduri.
Mă uit spre tine, înainte,
eu zbor târziu, un zbor ce-l zac,
iubirea mi-e urcuș, cuvinte
ți-o spun de dorm, rostesc sau tac.
Am și speranțe, cât un munte,
sunt vis, visare, râu...uscat,
mă leg feroce-n zboruri frânte,
rămân iubire, gând curat.
Cu tine doar eu știu ce fac,
stăpân mă simt, stăpân pe vremi,
căci te iubesc când spun și tac,
în crezul că vom fi eterni.
-->
Comentarii