Nu pot să-ţi mai vorbesc
cum îţi vorbeam atunci
când păsările luminii vibrau
în serile cu ochi de chilimbar
învăţat să ascult
tăcerile albe ale iubirii
când gândul se îmbracă
în dorul de tine
ţărână călcată de corbi
cu braţele întinse pe hotarele depărtării
muşc din ploi
îmi las sufletul îmbrăţişat de cer
la geamul unde nu plouă
din umbra cu luciri de dor
să curg spre tine
aprinde o candelă în inima ta
cu lacrimă dorului prinsă-n
tristeţea nopţilor
să te găsesc

Comentarii
,,în serile cu ochi de chilimbar
învăţat să ascult"
Dor adânc, ascuns în ”sufletul îmbrăţişat de cer”.
Felicitări!
Cat de frumos, Agafia! Felicitari!
Frumoase versuri, profunde...Felicitări!
Un dor răsunător, pătrunzător, bogat în metafore alese.
Frumos. Felicitări!
.
Aurora, cu drag
...
"învăţat să ascult
tăcerile albe ale iubirii
când gândul se îmbracă
în dorul de tine"
Semn de Admiratie!