Cât dor îmi e de tine

 

Nu pot să-ţi mai vorbesc

cum îţi vorbeam atunci

când păsările luminii vibrau

în serile cu ochi de chilimbar

învăţat să ascult

tăcerile albe ale iubirii

când gândul  se îmbracă

în dorul de tine

ţărână călcată de corbi

cu braţele întinse pe hotarele depărtării

muşc din ploi

îmi las sufletul îmbrăţişat de cer

la geamul  unde nu plouă

din umbra cu luciri de dor

 să curg spre tine

aprinde o candelă în inima ta

cu lacrimă dorului prinsă-n

tristeţea nopţilor

să te găsesc

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

  • ,,în serile cu ochi de chilimbar

    învăţat să ascult"

  • Dor adânc, ascuns în ”sufletul îmbrăţişat de cer”.

    Felicitări!

  • Cat de frumos, Agafia! Felicitari!

  • Frumoase versuri, profunde...Felicitări!

  • Un dor răsunător, pătrunzător, bogat în metafore alese.

    Frumos. Felicitări!

    .

    Aurora, cu drag 

  • ...
    "învăţat să ascult
    tăcerile albe ale iubirii
    când gândul se îmbracă
    în dorul de tine"
    Semn de Admiratie!

  • Foarte frumos! Sincere felicitări, Agafia!
Acest răspuns a fost șters.
Ioan Muntean a postat o postare pe blog
Acum 2 ore
orizont de foc (cybersonet DCCCIX) prin Cronopedia
Acum 2 ore
Ioan Muntean a postat o postare pe blog
Acum 3 ore
mecanica unei amăreli comune (cybersonet DCCCVIII) prin Cronopedia
Acum 3 ore
Mai Mult…
-->