câteodată
Câteodată mă-nvelesc
cu speranța
de frigul din mine,
numai tu îmi poți da căldura
pe care n-o am,
fă-mi lacrima apă curată,
să fiu dezbătat de dorul de tine.
În lipsa ta se face-ntuneric,
și umbra e grea,
dorul începe să cânte
atingând brațele reci,
brațele tale feline,
umbra, tăcerile, mersul,
inelul, secunda,
bătăile inimii
și-albastrul ochilor tăi
în care mă pierd
ca cerbul prin văi.

Comentarii