către sulamita
părul tău s-a surpat
peste privirile mele
şi mi-a electrizat ochii mei orbi
am băut clipa fericit
uitându-mă rătăcit
într-o imensă carcasă de lumină
glesnele-ţi luminau marmorean
şi din gură-ţi curgeau fragi
erai şi nu erai tu
poate o întâmplare a fiinţei mele
rătăcită prin basmele copilăriei
care mi-a izbit tâmpla de stele
seara când ne-am întânlit
ţi-am turnat aurul lunii în cap
şi-am intrat într-un fel de paradis
în care cuvintele au tăcut
era mult albastru între noi
şi tăcuseră orele
numai respiraţia noastră se auzea
bătând inimă lângă inimă
atunci am simţit eu parfumul tău
şi cutremurul prin care am trecut
bluza inelul secunda sărutul
şi gernunchiul de piatră
din care ieşeau flăcări…
joi, 18 iunie 2015
-->
Comentarii