Deschid
fereastra gândului
precum o floare își desface miracolul,
înfruntând timpul neprietenos
cerul crispat trimite un strop
din fluviul care nu doarme,
spală rănile
uitării
amintirile prind aripi…
rămân în veșnicie martor al durerii
pietrificate în tacere
un capăt de lumină
caută zborul,
zborul către marginea de cer
unde iluziile sunt conservate,
pașii nu lasă urme
la ultima treaptă a asfințitului
caruselul imaginației invadează cuvintele
închide fereastra gândului
….pe veci.

Comentarii
Frumoase versuri!