Ca un amurg

[Nicolae Valareanu Sârbu]

Atâta naivitate şi-atâta ignoranţă
ne plimbă voinţa prin întuneric
în gânduri se face pustiu, credulii
se învelesc în aburii falsului.

Zgomotul necântecelor ne surpă auzul
acoperă bucuria cu spoieli lucioase
e târziu în credinţă, iubirea se vinde
rămânem dezbrăcaţi, goi de seminţe.

Minuni imposibile-s exilate-n suflet
carii viselor rod încet pe dinăuntru
stelele se aruncă ne-nţelese în mare
se aprind corabiile piraţilor fugari.

Liberi vinovaţii plimbă prin mulţimi
faptele adunate-n trupul cruzimii,
bacnotele se aruncă pe femei vulgare
ca un amurg într-o mare tulbure.

[Pop Dorina]

Oare am postat-o unde trebuie?

 

[Ioan Muntean]

Mutaţi-o sub postarea cu regulamentul!

[Pop Dorina]

Vă mulțumesc.

[Nitu Constantin]

Sănătate!

[Ioan Muntean]