Ca un amurg

Atâta naivitate şi-atâta ignoranţă
ne plimbă voinţa prin întuneric
în gânduri se face pustiu, credulii
se învelesc în aburii falsului.

Zgomotul necântecelor ne surpă auzul
acoperă bucuria cu spoieli lucioase
e târziu în credinţă, iubirea se vinde
rămânem dezbrăcaţi, goi de seminţe.

Minuni imposibile-s exilate-n suflet
carii viselor rod încet pe dinăuntru
stelele se aruncă ne-nţelese în mare
se aprind corabiile piraţilor fugari.

Liberi vinovaţii plimbă prin mulţimi
faptele adunate-n trupul cruzimii,
bacnotele se aruncă pe femei vulgare
ca un amurg într-o mare tulbure.

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

-->