Cad frunze în sufletul meu trist,
fiecare- i un mic simbol
al viselor cumulate-n timp,
al dorului de tine care mă macină
acum, în prag de seară.
O scoică aruncată d un val pe plaja
mi-e inima cuprinsă de melancolie,
se ascunde în interior perla iubirii
curată ca lacrimele căzute pe obraz,
te aşteaptă s-o primeşti in dar.
Comentarii
Mulţumesc Victoria pentru aprecieri şi pentru urări !
Cu stimă, Dan
BINE V-AM REINTALNIT..!
MULTUMESC DE TRECERE PE LA PROFILUL MEU!
AM VENIT!.. DE CE ? NU CONTEAZA,CACI SE STIE,
CRONOPEDIENII TOTI,STIU SA SCRIE POEZIE !
SI MAI ZIC, TOTI SUNT "ASI DE ASI"IN POEZIE,
DE ACEEA AM VENIT IATA PE CRONOPEDIE..!.
CA DE OBICEI.. POEM ROMANTIC.. SENSIBIL... FRUMOS ! FELICITARI,UN AN RODNIC CU MULTE IMPLINIRI !
SANATATE!
Mulţumesc Camelia pentru superbul clip oferit şi pentru lectură !
Cu stimă, Dan
Fain, asa cum ne-ai obisnuit, Dan. Felicitari!
Mulţumesc George pentru lectură şi sugestii.
Cu prietenie, Dan