Caii albi,
caii negri,
caii cu stea în frunte,
ne bântuie ziua,
ne bântuie noaptea, cu vise cu tot
îşi răstoarnă galopul în noi până când
devenim lăncii, aruncăm
strigăt la cer: “Fă-mă din nou, fă-mă galop, să nu îmi mai pese
de timpul iubirii,
de timpul durerii,
de timpul muririi”.
Caii albi,
caii negri,
caii cu stea în frunte
spulberă zapada,
răscolesc pământul,
sfâşie lumina…
planetele îşi uită
orbita,
sar de pe axă.
Nebunie a fugii,
de dragul fugii!
Pur-sângii
trag după ei vântul,
gândul
se târăşte ca melcul,
cuvintele
nu-şi mai au rostul!
Galopul
re-creează universul!
Comentarii