Ei, caii soarelui veneau odată cu lumina
în câmpii chemaţi de anotimpurile calde,
să rodească bobul pământului.
Ierburi înverzite o să-i hrănească
şi liberi vor purta semnele-n frunte,
nimeni nu va veni să-i prindă
ori să-i deoache mirându-se.
Nopţi de strălucire ciudate vor fi
şi zile călare pe un timp rotitor
ne vor trece pe sub ochi de nicăieri
ca un vas pe mări plutitor.
Căldura din izvor se simte cum urcă,
culoarea amară se îndulceşte în seve
de nu mai ştiu pe unde păşesc dropiile
s-asculte cântecul ciocârliei.
Se împlinesc zodii coapte de linişte
şi-n foame n-am să mai cad,
destulă-i pâinea şi vinul ca lacrima,
sunt născut într-un ţinut fermecat
în care şi zmeii vin ca să fure.
După rod au început s-alerge
numai cei puşi în capul mesei,
ceilalţi se mulţumeau cu puţin.
-->
Comentarii
interesant mod de abordare... frumos. Felicitari!