Scrijelesc cu genele
Colțul unei stele,
Pulberea rece,
Argintie
Se împrăștie
Peste încă un vis promis.
Mă strânge chinuitor
Nevisarea
Nopților albe
În care stau de vorbă
Cu absența ta păgână.
Caligrafiez dorințe
Pe care le ascund
De priviri tăioase
Luna se retrage
În colțul meu de suflet sărac
Să toarcem fuioare de gânduri
Pe ghemul vieții.
Tac
Așteptându-te să condimentezi lâncezeala nopții
Cu parfumul respirației tale.
Atunci când vei coborî
din tabloul de deasupra patului.
Așa cum o faci de ceva vreme
Mă vei găsi îmbrăcată
Doar cu amintirea ta
Care nu se încadrează
În niciun amar de timp.
-->
Comentarii
Triste gânduri , dar frumoasă ,, caligrafie''!