..
Povestea lumanarilor
Am sa va spun 2 povesti cu lumanari - ambele la fel de frumoase:
1. Povestea celor 4 lumanari
" Patru lumanari ardeau palpaind. Era liniste, atat de liniste, incat puteai auzi soaptele sfaraite ale lumanarelelor.
Prima lumanare ofta : " Numele meu e Pace. Lumina mea lumineaza in intuneric, dar ce folos, oamenii nu ma vor..." si luminita ei deveni tot mai mica, pana ce se stinse cu totul.
A doua lumanare tresari palpaind si sopti sfaraind : " Eu ma numesc Credinta, dar se pare ca sunt in plus. Oamenii nu vor sa auda de Dumnezeu. Nu mai are nici un sens sa ma consum arzand..." O adiere strabatu incaperea si lumanarea se stinse.
Cu o voce abia soptita incepu sa vorbeasca si cea de-a treia lumanare : " Dragoste mi-e numele si simt cum mi se sfarsesc puterile. Oamnenii ma imping de-o parte si n-au ochi pentru cei care ar trebui sa ii iubeasca... " Cu o ultima palpaire, se stinse si lumina DRAGOSTEI.
Un baietel intra atunci in incapere. Se uita la lumararile stinse si spuse printre lacrimi : " Bine, dar lumanarile ar trebui sa arda !"
Atunci se auzi soapta celei de-a patra lumanari : " Nu te teme, copilas! Cata vreme ma vezi pe mine palpaind, mai puteam reaprinde celelalte lumanari. Numele meu este Speranta! "
Baietelul prinse curaj, lua in maini SPERANTA si reaprinse de la flacara ei PACEA, CREDINTA SI DRAGOSTEA. Cele patru lumanari isi raspandeau din nou lumina. "
___________________________________________________________
2. Povestea Lumanarii
Cine vrea să raspandeasca lumină trebuie să reziste arderii.
M-ati aprins si vă uitaţi gânditori la lumina mea. Simţiţi bucurie în suflet? În mod sigur eu mă bucur, pentru că am un sens numai când ard. Nu sunt tristă, chiar dacă arzând, am devenit mai mică. De fapt eu am doar două posibilităţi:
Prima, e să rămân întreagă. Asta ar însemna să nu fiu aprinsă şi atunci nu mă micşorez, dar nici nu-mi împlinesc rostul meu.
A doua, ar fi să răspândesc lumină şi căldură şi prin asta să mă dăruiesc chiar pe mine însumi. Asta e mult mai frumos decât să rămân rece şi fără rost.
Şi voi, oamenii, sunteţi la fel. Când trăiţi numai pentru voi, sunteţi lumânarea neaprinsă, care nu şi-a împlinit rostul. Dar dacă dăruiţi lumină şi căldură, atunci aveţi un sens. Pentru asta trebuie să daţi ceva: iubirea, adevărul, bucuria, încrederea şi dorurile pe care le purtaţi în inimă. Să nu vă temeţi că deveniţi mai mici. Asta e o iluzie. Înlăuntrul vostru e mereu lumină. Gândiţi-vă, cu pace în suflet, că sunteţi ca o lumânare aprinsă. Eu sunt numai o simplă lumânare aprinsă. Singură luminez mai puţin. Dar când suntem mai multe împreună, lumina şi căldura sunt mai puternice. Şi la voi oamenii e tot aşa, “împreună luminaţi mai mult”.
M-ati aprins si vă uitaţi gânditori la lumina mea. Simţiţi bucurie în suflet? În mod sigur eu mă bucur, pentru că am un sens numai când ard. Nu sunt tristă, chiar dacă arzând, am devenit mai mică. De fapt eu am doar două posibilităţi:
Prima, e să rămân întreagă. Asta ar însemna să nu fiu aprinsă şi atunci nu mă micşorez, dar nici nu-mi împlinesc rostul meu.
A doua, ar fi să răspândesc lumină şi căldură şi prin asta să mă dăruiesc chiar pe mine însumi. Asta e mult mai frumos decât să rămân rece şi fără rost.
Şi voi, oamenii, sunteţi la fel. Când trăiţi numai pentru voi, sunteţi lumânarea neaprinsă, care nu şi-a împlinit rostul. Dar dacă dăruiţi lumină şi căldură, atunci aveţi un sens. Pentru asta trebuie să daţi ceva: iubirea, adevărul, bucuria, încrederea şi dorurile pe care le purtaţi în inimă. Să nu vă temeţi că deveniţi mai mici. Asta e o iluzie. Înlăuntrul vostru e mereu lumină. Gândiţi-vă, cu pace în suflet, că sunteţi ca o lumânare aprinsă. Eu sunt numai o simplă lumânare aprinsă. Singură luminez mai puţin. Dar când suntem mai multe împreună, lumina şi căldura sunt mai puternice. Şi la voi oamenii e tot aşa, “împreună luminaţi mai mult”.
Read more: http://cameliaminisan.blogspot.com/2011/02/povestea-lumanarilor.html#ixzz2R29rIpX8
..........
-->
Comentarii
Citit cu drag