Scot ţigara aşteptării din pachetul cu clipe. O (a)
prind la capătul dorului şi trag în mine, de mine
cu fumul zăvorât în foiţa lungă sau scurtă e linia
care
desparte pământul de cer şi mă las dus în visele cu ochii
deschişi fără să văd aparatele stâlp de lumină, alarma cum
nu sună
şi
scap de infractorul
din viaţa de dincolo şi dincoace erau aruncate deavalma
bagaje cu sigiliul lăsat să observe apa cum curge şi beau
să nu se umfle picioarele, că liftul nu merge şi urcarea e
în trepte şi n-am aripi şi eu unde sunt, la ce etaj mă dor
şoaptele din încheieturi de căşti sau de urechi şi mă opresc,
mâine, să m-ajungă. Sufletul.
22.02.2016 ora 17,51’
-->
Comentarii