Năduful gerului furios
zgândăre aerul şi pământul
simţindu-se ameninţat
de apropierea lui martie
care-aduce în bagajul de mână
mărţişorul şi ziua femeii
şi le trage pe babe de mânecă
spunându-le:
haideţi, că-i timpul
să coborâm pe pământ!
Şi mai are gerul un motiv
să fie nervos peste măsură
că vede cum iubirea
se-ntrezăreşte la răsărit
cu Valentine's Day şi Dragobete
ce se-apropie de portativul sufletelor
unde se va cânta şi se va dansa
pe ritm de fericire.
La auzul supărării lui
ghiocelul cu petalele pure
a scos capul pe fereastra
urmelor de nea
şi-i face semn copilăreşte
că vremea lui e pe sfârşite acum
spunându-i inocent:
Dragă gerule
de ce eşti aşa de necăjit?
Că tu ai avut destul timp
de zăbovit pe-aci
în timp ce eu nu voi sta mult
din cauza florilor şi-a întregii naturi
ce va (re)învia
aducând primăvara?
Şi mie şi tuturor
le va (re)veni rândul
să plece
si-atunci te vei întoarce
triumfător,
fiecare cu timpul lor!
Auzindu-l pe ghiocel
tristeţea îl năpădii pe ger
domolindu-l niţel şi-atunci
vreo două-trei raze de soare
au profitat de acel moment
au străpuns cerul şi-au netezit aerul
strigând primăverii:
hai, vino şi tu cu noi,
că-n sfârşit, gerul capitulează!
Mihaela Moşneanu
-->
Comentarii
Mulţumesc, doamna Aureli!