Snop de lumină,
ferecat cu lacăt şăgalnic
în sipetul trecerii…
Şi toţi purtăm cheia la gât
sau o ştim pusă de mama
sub preşul de la intrarea în lume.
Numai că, crescând,
ne luăm cu joaca
şi umblăm la sipet seara,
când ne muşcă şarpele lui Moş Ene.
De aceea nu ne dumirim să alegem
între lumina cea ferecată
şi luminaţia cea risipită ademenitor
de cel care înşală ochiul.
Ferească-ne însă
de lenea cea lungă!
căci ruginindu-ne cheia,
nu mai putem deschide cu ea
decât sipetul fetei babei.
Comentarii