Cartea nopții

Se odihnesc razele Lunii printre frunze, 

gândurile și visele mele sunt toate treze,

Un cântec se aude, mângâie negura nopții,

răsfoiesc mai gânditoare paginile cărții.

 

Tăcerea își despletește liniștea peste noi,

tot verdele grădinii ne acoperă pe amândoi,

Își revarsă vara vise și frumoase imagini,

m-am pierdut deseori printre ale cărții pagini.

 

Și vântul verii agitat călătorește nehotărât, 

umblă printre flori, ramuri, frunze supărat 

Foșnește cald printre salcâmii mai  bătrâni, 

din cărțile demult citite amintiri dragi aduni. 

 

Printre stelele cerului noi am mai călătorit, 

mai am câteva pagini de răsfoit și de  citit, 

Întinzi mâna spre mine fără sa spui ceva, 

închizi geamurile, nu îți place deloc zarva. 

 

Negura călătorește pe multe frunze și ram, 

printre pagini și rândurile cărții zâmbeam, 

Mi se lipește bine de suflet povestea nopții,, 

se odihnește noaptea mereu în fața porții. 

 

 

 

 

Voturi 1
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

  • 6.gif6.gif6.gif

Acest răspuns a fost șters.
-->