Se aştern alei de cleştar, iubiri de îngeri
culese-n timpul dorului de suflet în zbor,
în stalactite şi stalagmite,
ţurţuri de lacrimi îngheţate,
picate în cascade de culori.
Săvârşesc lumina din întunericul întins peste ochii din zi,
cu vise desprinse din poveşti, în noapte deschişi şi gânduri
oarbe alergând, lovind
în stânga, în dreapta,
durerea de departe,
să simt, să-mi apropii clipa de frumos.
13.12.2014, ora 22, 49’

Comentarii
multumesc mult Lenus, o zi asa cum ti-o doresti, Marius
Frumoase versuri!