catrene de primăvară
Sună dangătul tăcerii
Glasul dulce- al primăverii,
Picură suspinul lunii
Peste cumpăna fântânii.
În grădina mea de vise
Se aude pare-mi-se
Îmbrăcat în foi de aur,
Noul musafir, un graur.
Sună clopotul cel mare,
Asurzind întreaga zare,
Luna cu penetul vechi
Și-a pus cercei la urechi.
De pe cer drăguța lună
Cade noaptea în fântână,
Iar ielele cu ulciorul
Vin să-i soarbă iar izvorul.
Primăvara asta șuie
Are șolduri de duduie,
În haine de peruzea,
Te-ai îndrăgosti de ea.
Pe sub nucul din grădină
Se-aude o violină,
Cântă –n notele profunde
În dulci sunete de unde.
Peste tot numai lumină,
Florile râd în grădină,
Nu-i pustiu și rele nu-s,
Unde dorul mi s-a dus,
Stele cad ca niște lacrimi,
Izvorâte dintre patimi,
În paharul meu de vin,
Ce îl beau și ți-l închin.
Ți-l închin ca un pocal
De miracol din astral,
Că din pânza de atlas
Goală tu mi-ai mai rămas.
marţi, 19 martie 2013
-->
Comentarii