Caut evadarea

în noaptea gândului închis
cu lacătul părerilor de rău
din infinitul cu lumină în care zace
mântuirea
din cupa împlinirilor rămasă goală
privirea se închină razei sfinte
în care se ascunde azi
nemărginirea

cerul a înflorit cu lacrimile mele
spre pământ plutesc împrăştiind lumina
din infinit albastru spre mări diamantine
lacrima ia chipul iubirilor divine
se preface în versul, mesaj cuceritor
în ritmuri de sonet, cântând un tainic dor

caut evadarea dintr-un vechi destin
când viaţa curge în seva amarului pelin
asemeni ploii ce colindă întreg pământul
păstrând parfumul vieţii, ce a sfinţit cuvântul.

1979323378?profile=original

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

Acest răspuns a fost șters.
-->