urlă nopțile sub noi, străine
văd ți-au secat toți ochii din palmă
cum te-ai gândit tu
s-ascunzi visele peste cearceafuri de scrum
îți scurtezi buzele și nu-ți mai nimeresc sărutul
eu sunt o nălucă doar când mă-mpingi
spre nimic și pierzanie cu smucituri ferme
când vorbești de-aiurea împungându-mi retina
te urăsc mai hotărât ca hoțul cel ce ne-a lăsat pe amândoi fără căldură
uite urlă și pământul sub tălpile tale
ce-ar fi să-l cruțăm și să nu mai pleci zic
dar sunt fantezii sociale care te trag de grumaz până când
ți se opresc toate simțirile-n artere
și tu uiți
ceva ce nu mai contează pentru că
am uitat toți deja.
Trebuie să fii membru al Cronopedia pentru a adăuga comentarii!
Capriciile iernii
Cerul este senin dar este ger în curte, Ninge dar vântul începe ceva să caute,Flori de chiciură pe a copacilor ramuri,Dar și flori înghețate acum pe geamuri. De ieri multă zăpadă a început să cadă,Fulgi de zăpadă aleargă tare pe stradă,Văd iar…
Citeste mai mult…
Vizualizări: 6
Ninge în Brăila
Astăzi am mers prin zăpadă fericită,Vântul printre ramuri răgușit iar caută,Orașul cu o maramă albă s-a îmbrăcat,Printre fulgii argintii mereui am umblat. Așa este Brăila când ninge foarte tare, Crengile în copacii goi triști trosnesc,Sunt copil…
Citeste mai mult…
Vizualizări: 4
Într-o iarnă
Iarna pe drum iar veselă bine petrece, Lângă foc este foarte bine și în odaie,Întunericul nopții este acum mai rece Vântul prin zăpadă mai supărat trece. Cade din calendar astăzi o altă foaie, Mai așez un pulover gros iar pe mine, Când focul arde…
Citeste mai mult…
Vizualizări: 7
Frigul
Văzduhul pare mereu mai nemărginit, Acum pe Cer stelele toate au adormit, Prin zăpadă este acum liniștea tăcerii, Vin pe stradă mereu fulgii mari ai iernii. Urlă vântul aprig deseori în depărtare,Gradina mea nu mai are nici o culoare, Peste tot…
Citeste mai mult…
Vizualizări: 8
-->
Comentarii
Oana, așa cum am receptat-o eu din producțiile-i literare, este o postmodernistă feministă , din curentul stârnit la începutul secolului de optzeciștii Cărtărescu, Iaru, TraianT, Coșovei sau Vișneac și continuat în manieră neoxpresionistă de Ion Mureșan: „Extazul e o formă de supliciu, o voluptate dureroasă. Frisonul e starea obişnuită de tensiune” sau Aurel Pantea: „Trupul lui acum şiroind în revelaţie, ca energia vitală înnebunită, vizitând/ ţesuturile ude şi celulele detracate,/ şi nervii întunecaţi şi sediile unde/ miliarde de luminiţe ancorează lumea/ la trup,/ ca timpul îngrozit de trezirea ideii/ eternităţii prin coridoare de oglinzi/ ce se apropie drăgăstoase şi-şi sărută/ una alteia luciul”.
Unde ai dispărut, copil?
Va multumesc!
Interesante versuri! Felicitari!