Cazual

[Oana]

 urlă nopțile sub noi, străine
 văd ți-au secat toți ochii din palmă
 cum te-ai gândit tu
 s-ascunzi visele peste cearceafuri de scrum
 
 îți scurtezi buzele și nu-ți mai nimeresc sărutul
 eu sunt o nălucă doar când mă-mpingi
 spre nimic și pierzanie cu smucituri ferme
 când vorbești de-aiurea împungându-mi retina
 te urăsc mai hotărât ca hoțul cel ce ne-a lăsat pe amândoi fără căldură
 
 uite urlă și pământul sub tălpile tale
 ce-ar fi să-l cruțăm și să nu mai pleci zic
 dar sunt fantezii sociale care te trag de grumaz până când
 ți se opresc toate simțirile-n artere
 și tu uiți
 
 
 
 ceva ce nu mai contează pentru că
 am uitat toți deja.

[Mihail Toma]

Oana, așa cum am receptat-o eu din producțiile-i literare, este o postmodernistă feministă , din curentul stârnit la începutul secolului de optzeciștii Cărtărescu, Iaru, TraianT, Coșovei sau Vișneac și continuat în manieră neoxpresionistă de Ion Mureșan: „Extazul e o formă de supliciu, o voluptate dureroasă. Frisonul e starea obişnuită de tensiune” sau Aurel Pantea: „Trupul lui acum şiroind în revelaţie, ca energia vitală înnebunită, vizitând/ ţesuturile ude şi celulele detracate,/ şi nervii întunecaţi şi sediile unde/ miliarde de luminiţe ancorează lumea/ la trup,/ ca timpul îngrozit de trezirea ideii/ eternităţii prin coridoare de oglinzi/ ce se apropie drăgăstoase şi-şi sărută/ una alteia luciul”.
Unde ai dispărut, copil?

[Oana]

Va multumesc!

[Manta Mihaela Lucia]

Interesante versuri! Felicitari!

[Camelia C]

 

 

 

 

 

 

 

Vreo stea, când cade din tării

fără să vrei, spre ea te ții,

și poala-ți potrivești, s-o prinzi.

Lucirea numai i-o cuprinzi.

              Lucian Blaga (1985 - 1961)

 

 

 

Viața este atât de frumoasă încât moartea s-a îndrăgostit de ea, o dragoste posesivă, care înșfacă tot ce poate.

             Yann Martel (1963 -     )

[Pop Dorina]

Oare am postat-o unde trebuie?

 

[Ioan Muntean]

Mutaţi-o sub postarea cu regulamentul!

[Pop Dorina]

Vă mulțumesc.

[Nitu Constantin]

Sănătate!

[Ioan Muntean]