Nu vreau să mă îmbăt
cu licoarea lui Bahus,
doar cu dragostea ta,
iubito eşti templul
sufletului meu
Acolo te aştept
în fiecare secundă,
în fiecare zi,
în fiecare noapte
Eşti motivul existenţei mele
Paradisul redescoperit,
un vis frumos ca primăvara,
izvor de lacrimă şi dor,
oaza de linişte şi fericire,
tot ce am mai sfânt !
Comentarii
Cuvintele tale mă onorează şi-n acelaşi mă bucură mult ! Mulţumesc Rodica , cu stimă Dan...
Un poem dedicat unei iubiri vesnice. Ce poate fi mai frumos?! Paradisul redescoperit, templul sufletului meu, izvor de lacrima si dor... Cate atribute sa dam iubirii cand in poemul domnului Sprancenatu gasim un unibers de lumina de suflet si de pace interioara?!