Ce cale lungă-i între azi şi mâine
De fiecare dată-n prag de noapte.
Aş fi dorit ca Circe să-mi dea pâine
Să uit de mângâieri, să uit de şoapte.
Sunt omul care strânge doar durere,
Ce-n viaţă hoinăreşte ca un câine.
În spaţiul limitat al unei sfere,
Ce cale lungă-i între azi şi mâine!
Acoperite, tandre coji de miere,
Seminţele visărilor de noapte
Le răspândesc în lume cu durere,
De fiecare dată-n prag de noapte.
Tu nici nu eşti şi nici n-ai fost vreodată,
Ai fost un vis, himera mea de mâine,
Ai fost un rol jucat ultima dată.
Aş fi dorit ca Circe să-mi dea pâine.
În templul verii am să ard tămâie
Şi ca pedeapsă te-oi visa la noapte,
Voi vrea apoi nimic să nu rămâie,
Să uit de mângâieri, să uit de şoapte.
Să uit de mângâieri, să uit de şoapte...
Aş fi dorit ca Circe să-mi dea pâine.
De fiecare dată-n prag de noapte
Ce cale lungă-i între azi şi mâine!
De fiecare dată-n prag de noapte.
Aş fi dorit ca Circe să-mi dea pâine
Să uit de mângâieri, să uit de şoapte.
Sunt omul care strânge doar durere,
Ce-n viaţă hoinăreşte ca un câine.
În spaţiul limitat al unei sfere,
Ce cale lungă-i între azi şi mâine!
Acoperite, tandre coji de miere,
Seminţele visărilor de noapte
Le răspândesc în lume cu durere,
De fiecare dată-n prag de noapte.
Tu nici nu eşti şi nici n-ai fost vreodată,
Ai fost un vis, himera mea de mâine,
Ai fost un rol jucat ultima dată.
Aş fi dorit ca Circe să-mi dea pâine.
În templul verii am să ard tămâie
Şi ca pedeapsă te-oi visa la noapte,
Voi vrea apoi nimic să nu rămâie,
Să uit de mângâieri, să uit de şoapte.
Să uit de mângâieri, să uit de şoapte...
Aş fi dorit ca Circe să-mi dea pâine.
De fiecare dată-n prag de noapte
Ce cale lungă-i între azi şi mâine!
-->
Comentarii