Ce este dragostea? Este fiorul de moment pe care-l simți la prima vedere când întâlnești un zâmbet suav și o privire inocentă ce te caută în mulțime? Este licăritul speranței ce apare după lungi căutări nefinalizate ? Este seninul cerului așteptat după multe zile mohorâte de ploi și vijelii din viață ? Este atingerea unei mâini catifelate pe părul bălai în semn de apreciere? Este aerul pictat de mirosul plăcut al florilor de primăvară ?
Poate este pădurea de brazi semeți ce împodobesc creștetul dealurilor ,mereu verzi și plini de sevă, adăpostind o istorie îndelungată ,fiecare cu povestea lui ocrotind cu umbra si prospețimea lor copiii drăguți ai unei căprioare si o veveriță ce-și saltă coada pe trunchiurile solide. Când pășești sub umbrela de o culoare rece dar înviorătoare ,te simți în largul tău și spui în sinea ta : dragostea pădurii te întărește și-ți lungește firul anilor .
Poate este un dans în doi ,coordonat de o coregrafie-poveste nu cu eroi și eroine, zmei doborâți de un harap-alb imaginar, în care ne ținem de mână cu realitatea uneori tristă presărată cu bucuria unei înclinări delicate în fața victoriei asupra unui obstacol dureros. Uneori ne mai călcăm pe picioare, nesincronizând mișcările „partenerului”, dar revenind imediat pe scenariul muzicii, lăsând în urmă rana provocată . Acest dans l-ai început de mult, îl continui și acum , nu renunța deloc, căci dragostea duetului ce se mișcă pe melodia vieții are o singură regulă importantă : perseverența .
Poate este aurul nisipiului de pe țărm sclipind în bătaia razelor soarelui și udat de apa rece a mării. Când pășești pe el, mii de bobițe îți îmbracă piciorul într-o opincă caldă , fără să te superi că ți l-a murdărit . Este o pată plăcută , ce-ți întărește delicatețea membrului rumenit de bronzul luminii știind că nu durează mult. Când valurile tristeții și dezamăgirii se abat asupra noastră amenințând liniștea plajei , dragostea șoptește inimii : nu durează mai mult decât această frumoasă opincă de pe picior.
Ce nu este dragostea? Nu este nici începutul căsniciei , nici sfârșitul singurătății. Sămânța ei este în fiecare dintre noi . Nu este nici pomul existenței noastre , nici roadele ce o decorează, deoarece s-ar sfârși odată cu trecerea noastră în neființă. Dragostea este mai mult decât lipsa urii și invidiei, este gazda prieteniilor durabile. Ea nu se întovărășește cu egoismul , ci este într-o continuă călătorie în cunoașterea altora.. Poate rămâne dragostea acolo unde piciorul cuiva a fost amputat din cauza unui tragic accident, sau când ochii gingași sunt afectați de o boală nemiloasă , căzând peste ei cortina orbirii, sau pielea feței atât de fină este zbârcită de o arsura puternică ? Dacă dragostea ta s-ar răci , atunci inima ta este amputată, orbită și arsă. Dragostea nu este îngrădită de timp, și poate locui într-o inimă largă.
-->
Comentarii