Ce fericiţi am fi

 

Luna îşi varsă nepăsătoare argintul

Peste încătuşarea sufletului sedus de întrebări

Un singur anotimp clipa mea mai are

Cu faţa întoarsă spre ţărmul tăcerii

Aud coasa cum seceră tot mai aproape

Neliniştea ierbi supuse

Nu vreau iubite să ne doară

 

Ce fericiţi am fi de-am învăţa

Plecarea tăcută a frunzei în toamnă

Acordurile albastre ţesute-n zbor de păsări

Fiorul cerului când marea furtuna-şi domoleşte

Cu apele scăldate-n fire de lumină

Ei nu-i pasă ce este dincolo de ţărmuri

Nici munţilor nu

Da-mi mâna

Să ştergem cerul de ceaţă

Cu privirea prinsă spre începuturi

Poate venirea nu a fost decât o plecare

Sau un popas într-o lume iluzorie

Călători prin arderi curgem sevă şi culoare

 armonică vibrare

Până când ne regăsim cuprinşi

În puritatea înălţătoare a iubirii

Lumină

 

 

 

 

 

 

★
★
★
★
★
Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

Acest răspuns a fost șters.
-->