Ce frumos am trăit!

Îmi ascult uneori, atent
ecoul paşilor
gândind că n-au obosit
încă...
În ei simt trecerea timpului
şi-mi regăsesc
voinţa de stâncă.

Bătăile inimii nu-mi sunt
singuratice;
îmi urmează paşii
cadenţat!
Prin anotimpuri mă poartă
voios,
mereu pe drumuri de neumblat.

Îmi simt amintirile
încrustate
în talpa ranită
de dor
şi văd cum din ele răzbate
al dorinţei de viaţă,
izvor.

Şi merg, merg mai departe
sângerând...
Lacrimile mi le înghit
şi râd plângând,
hohotind;
Ce frumos, Doamne
am trăit!

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

Acest răspuns a fost șters.
-->