Ce mai rămânem

Ce mai rămânem 


Ce mai rămânem dacă, ne scuturăm petale, 
sau ne îngheaţă visul, cuvântul de pe buze, 
tăcerea nopţii noastre e în spaţii siderale 
şi va toci condeiul, în taina unei muze ? 

Cu toţii suntem vise, chiar dacă suntem cioburi, 
nu toamna, nu e moartea, iubito, a unui verde, 
ea are rostul ei, între atâtea locuri, 
sub amintiri apusul, e-al zilei ce se pierde. 

Ce mai rămânem noi, dacă-s copacii goi, 
o amintire a zilei scăldată-n roua verii, 
pădure ce-i păşită, iubito, doar de ploi, 
sau nori rămaşi sub gene, din taina mângâierii ? 

Ce mai rămânem, azi, din umbra ce-am lăsat, 
un vis aflat în vise, cotrobăind iubire, 
o rană pe o scoarţă, luceafăr înviat, 
sau drum călcat de taină, rămasă amintire ? 

★
★
★
★
★
Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

  • FRUMOS! Am poposit cu plăcere. Apreciere!

Acest răspuns a fost șters.
Mai Mult…
-->