Ce ne rămâne ?
La urma urmei, nu ne rămâne
decât o inimă sub geamătul
clipei sublime, care se împletește
ca o iarbă cu frunzele
pământului.
Oare nu știi, că m-am născut
să te ador când lacrimi iubire
vor picura din cer
adulmecându-ți parfumul
îndrăgostit de raiuri?
Ce ne rămâne, dacă frunzele
nu ne mai plâng durerea
dacă aripile și cuvintele
nu mai deschid necuprinsul,
te-ai întrebat...vreodată?
De fapt acest zbucium
este singurătatea
mugurilor, sau a frunzelor
în aceeași speranță !
Iubește-mă și ai să vezi
că vom dansa cu cerul
care ne învelește,
ca un dor și un fir de iarbă
fără rouă,
sau un râu,care și-a găsit albia
și atunci vei uita de întrebarea:
Ce ne rămâne?
-->
Comentarii
Lecturat cu placere. Frumos!
Sarut mainile!Multumesc frumos !Ucu