Creşte odată cu mine apusul;
pe ziduri i se urcă glicina,
să vadă îndumnezeită crepusculul.
La vreme de seară târzie
dă semnal din trompete,
să intre toţi oştenii-n cetate.
Totul se petrece frumos
pe subţirele fir al visului
podul de intrare se ridică,
hăul rămas e mai adânc decât noaptea.
Doamne,
ce lacrimă pe obrazul de piersică al domniţei
laşi să picure rece,
de mă arde la inimă
şi-mi înfloreşte trupul de lut.
Ce pot să fac,
de vrei să mă ajuţi
respirând în palmele-mi ude
îngeri plutitori.
Cuvintele nu sunt deajuns
pune-mi eoni în ele,
prelungeşte lumina!
-->
Comentarii