CE TOAMNĂ

CE TOAMNĂ...


Ce toamnă sfântă am în mine
izvor din maluri și fântâni
se scuturau păduri din tine
se minunau la țărm bătrâni.

Mă simt o amforă, am toarte
purtat mă simt, am dor ca vad
pe fund de râu sunt pietre moarte,
pădurea-i frunze care cad.

Ce toamnă sfântă am în gânduri
am pat de frunze moi dar pale
adorm prin cețuri printre rânduri
și-apoi visez cu tine-agale.

Am adormit în visul care
mi te-a adus cândva în prag
cu chipul sfânt, frumos...o mare,
cu-o toamnă care-o fac șirag.

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

Acest răspuns a fost șters.
-->