a stat prea mult să mă aştepte în
colţul lui de pe perete să-i mut
limba şi când să dau şi eu din coate
prin dezordinea din mine,
să şterg praful, să aspir
la viitorul ce tocmai a trecut, timpul
a luat-o la vale. Aluneca de parcă avea
ceară pe minutarul ce sucea
orele şi capul meu de vraişte
ce era prin casă
şi nici nu poţi zice
de mâine
că e ieri deja
azi
când primăvara a sosit pe crengile mele.
28.02.2014, ora12, 42’

Comentarii