Tu cea care o să mă locuieşti
stăpânind teritorii ingrate,
dă-mi un loc al iubirii
în care nimeni să nu mă înşele
în trecerea printr-un cearcăn miop.
Ceasul ce-ţi împarte timpul egal
e inima mea bântuită
de marile temeri
ce nu le spune.
Chir dacă o împrumuţi
şi ţi-o dau,
în tine va risipi sămânţa.
Într-o zi de durere
va răsări
şi-n ea, eu voi fi.

Comentarii
Frumoase versuri!