De m-aş preface-n Soare,
ţi-aş încălzi
trupul încins de frigul dragostei
şi ţi-aş sorbi,
roua de pe buzele-ţi maci vii…
De m-aş preface-n Lună,
ţi-aş acoperi,
cu raze strălucitoare ochii
şi-aş adormi,
pe sânii-ţi cruzi – dulci mere coapte…
De m-aş preface-n Vânt,
m-aş tot juca,
în părul tău, zvâcnind în şoapte
şi ţi-aş cânta
iubirea mea în freamăt, să mă crezi…
De m-aş preface-n Stea,
aş străluci
ca să mă simţi aproape, să mă vezi
şi te-aş băci
pe drumul către fericire…
De m-aş preface-n Apă,
ţi-aş adăpa
inima-nsetată de iubire
şi te-aş lua
pe valuri cu mine-n orice loc…
De m-aş preface-n Floare,
ţi-aş sta mereu
în păr, în sân şi ti-aş purta noroc,
pe Dumnezeu,
să te-aibă-n pază L-aş ruga…
De m-aş preface în Pământ,
ca un magnet,
mi te-aş lipi, să nu te poată lua
nimeni … şi-ncet,
ne-aş înveli trupurile reci…
Dar…de nu m-aş preface,
de-aş dăinui…
n-aş vrea decât să fii a mea pe veci
şi te-aş iubi,
ca pe ceva… pe ce-aş avea mai sfânt…
Te-aş încălzi şi m-aş juca,
te-aş adormi
la pieptul meu, cântând un dulce cânt
şi mi-aş dori,
să fim mereu, ceea ce eşti… ce sunt!
Elena Mititelu
-->
Comentarii
Ion Rodica Nicoleta, mulţumesc pentru comentariul deosebit... mângâierea cuvântul prunc îmi e la sân... Cu mare drag de trecerere,
De te-ai preface in pot, poete, ti/ai lua mangaierea cuvantului prunc, la san, iar iubirea de oameni ai face sa curga-n cascade... Frumos poem! Felicitari!