„Mâinile ei mici îmi cuprind faţa şi mă aduc mai aproape de ea. Respiraţia ei caldă îmi gâdilă buzele. Şi anticipaţia mă sufocă. Sunt aşa puţine lucruri care îmi pot lua respiraţia, iar ea nici măcar nu se străduieşte. Şi tocmai asta mă sperie cel mai mult. Lejeritatea cu care face totul. Uşurinţa cu care mi-a intrat pe sub piele. Cum tot câte o celulă din ea mi se plimbă lin prin vene şi se adună toate în inimă, în gând, în...”



Comentarii
... strălucirea asta (a opta) e chiar variabilă, cefeidă... depinde de noi dacă o putem transforma în flacără vie sau apune precum a răsărit...