,,Cel care sunt'' a plecat peste munţi,
strigă călătorul fără nume
şi-l plimbă prin oase minerale.
Adaugă zilele în necesara hrană;
bucură ochiul cum caută,
urcă timpul pe coloane de aer,
şi-n grote pune seminţele învierii.
Vine, le priveşte de sus;
rupe din roade şi le înmulţeşte,
intră în sufletul oamenilor,
le aduce daruri.
El, ,,care sunt,''
nu-şi poate ţine sufletul întreg
şi-l împarte cu alţii.

Comentarii
Mi-a plăcut! Generos şi inspirat...