plin de picuri albi stau într-un colţ
de albastru de iarna ce-mi dezbară trupul
în verdele primăverii (cu)prins de soarele
cocoţat în creasta dealului. Dealul din mine
ce-şi aşteaptă secerişul din toamna trecută
de vara cu galben spic de urmă
de şes bătătorit de ape curse,
să-mi văd ghioceii la tâmple,
să-mi bucure
sufletul,
copiii
(din copii)
mei ieşiţi
la umbra pădurii de mine
lăsată.
03.03.2014, ora15, 05’

Comentarii
te imbratisez Lenus, multumesc
Frumos Marius!