Chemând o păpădie
Chemând o păpădie
se reîntoarce în mii de scântei
la chemarea vântului...
Se spune
că în vis trăim
continuarea
unei vieţi neperisabile.
Se spune,
doar se spune,
încă nu putem şti
căci revenind aici,
prin tainica uşă,
ni se şterg amintirile.
Ne rămân frânturi-scântei
stingându-se la lumina zilei,
ne rămân amintiri-viziuni,
cu neînţelese doruri,
cu întrebări
cu sau fără răspuns...
Oare prin vis
ne continuăm viaţa
din oglinda
timpului necuprins
sau e doar o pseudo-poartă deschisă
lăsată muritorilor
spre iluzia nemuririi?
-->
Comentarii
Nimic nu se pierde, totul se transforma in iubire, din iubire! Multumesc, Patricia, pentru lectura si comentariu.
Cu drag, Irina