Cum clipele furate trec una după una,
când dragostea femeii se smulge dintre coapse,
tu mărunţeşte gândul cu-atingeri în sinapse
şi fugi de la ferestre să nu te vadă luna.
Cum storci plăcerea nudă-n privirile barbare,
când colţurile pietrei se rotunjesc în ape,
tu învârteşte cerul, toţi cerbii să-i adape
şi cheamă păsările în stele pe cuibare.
Cum vântură din coame în goană după iepe,
când noaptea-şi duce caii spre răsărit de soare,
tu îmblânzeşte-mi somnul c-o umbră de răcoare
şi-n seara viitoare să ne-odihnim în stepe.
Cum toamnele bătrâne se adâncesc în brume,
când pedepseşte timpul pădurile de frunze,
tu aţinteşte vântul să-mi fluture în pânze
şi cheamă-mă-năuntru pe poarta dinspre lume.
-->
Comentarii
Are un farmec ciudat, este frumos! Va multumesc pt Postare.
Mulţumesc Lenuş pentru răspuns la chemări.