Chiar dacă plec, chiar de rămân, mă doare,
Că-n ochii tăi s-a stins orice scânteie;
Se scutură, nocturn, teii în floare
Pe urmele de paşi pierduţi, femeie!
Chiar dacă plec, chiar de rămân, te doare,
Că-n braţe nu te-am mai ţinut de-o vreme
Şi nu ştiu ce dorinţă arzătoare
Mi s-a aprins acum să-ţi scriu poeme.
Chiar dacă plec, chiar de rămân, ne doare,
Că viaţa ni se trece fără rost.
Sunt un soldat cu puşca la picioare,
Uitat pe ordinul de zi să doarmă-n post.
Chiar dacă plec, chiar de rămân, mă doare,
Că-s prea flămând de ochii tăi mereu.
Spre tine gândul meu a prins cărare,
De-atâta dor mă ceartă Dumnezeu.
Chiar dacă plec, chiar de rămân, mă doare,
Că pentru tine n-am destulă vreme.
Iar chipul tău m-aruncă în splendoare
Şi am un chef nebun să-ţi scriu poeme...
-->
Comentarii
MINUNATAAAA.....MULTUMESC!
Frumoasa poezie
fooooarte frumos!
Felicitari George! Mi-a placut!
Chiar dacă plec, chiar de rămân, mă doare,
Că-s prea flămând de ochii tăi mereu.
Spre tine gândul meu a prins cărare,
De-atâta dor ma ceartă Dumnezeu.
Chiar dacă plec, chiar de rămân, mă doare
Că pentru tine n-am destulă vreme.
Iar dorul tău m-aruncă în splendoare
Și am un chef nebun să-ți scriu poeme...
ce frumos!
Chiar dacă plec, chiar de rămân, ne doare,
Că viața ni se trece fără rost.
Sunt un soldat cu pușca la picioare,
Uitat pe ordinul de zi să doarmă-n post..
Superb, felicitări George !
Felicitari!